Găurile de aproape 6.000 de metri sunt singurele rămase acolo unde odinioară se înălțau munți. Regiuni largi în care micii fermieri plantau în trecut orez sau fructe, au fost transformate în exploatări miniere, apărate cu armata.

Comunități întregi au fost strămutate. Se întâmplă în Filipine, dar se poate întampla oriunde.

Comunități întregi au fost strămutate forțat iar sate întregi, cum este cazul Didipio (din Filipine), au fost părăsite în totalitate pentru a face loc unor mine aurifere, care execută extracții pe scară largă. 

Mina filipineză, păzită de garduri înalte și îndelung contestate de indigenii Bugkalot, care se tem de poluare, scurgeri de minerale în mediul înconjurător și probleme de sănătate, este doar una dintre zecile de mine noi, deschise în ultimii ani pentru a satisface creșterea cererii mondiale pentru mineralele utilizate în dispozitive electronice precum smartphone-uri, console sau laptop-uri.

"De-a lungul Americii Latine, Asiei și Africii, tot mai multe terenuri din cadrul unor comunități, râuri și ecosisteme sunt furate și distruse de activitățile miniere", susține Philippe Sibaud, autorul unor rapoarte referitoare la industriile extractive, realizate de Gaia Foundation.

 

În ciuda noilor politici de mediu, impuse la nivel global, minele ”verzi” sunt aproape inexistente în zonele de extracție din Africa, Asia sau America Latină, unde companiile gigant, din industria electronică, continuă să se aprovizioneze cu materie primă obținută din minele țărilor subdezvoltate, întreținând astfel starea de conflict. (Desigur, există și excepții, precum inițiativa FAIRPHONE care încurajează utilizatorii de smartphone-uri să se implice în promovarea unei industrii electronice mult mai echitabilă).  

Potrivit experților în domeniu, care au realizat un ”atlas” (Environmental Justice Atlas) al zonelor de conflict, boom-ul mineralelor exploatate la nivel mondial (aur, cupru, cobalt, staniu, tantal sau tungsten) creează adevărate conflicte sociale în cadrul comunităților locale și încalcă drepturile omului, distrugând aproape integral mediul în regiuni întregi din Asia, America Latină și Africa. Infiltrarea deșeurilor miniere în apă, sol, precum și scurgerile masive de deșeuri produc grave probleme de sănătate care afectează locuitorii din acele zone.

Environmental Justice Atlas este o inițiativă finanțată de UE, realizată de un grup de academicieni de la 23 de universități și grupuri care activează în domeniul mediului din Africa, India și America Latină, care au identificat aproximativ 142 de litigii în care sunt implicate marile mine aurifere, 130 cauzate de minele de cărbune, 96 de minele de cupru și 73 de minele de argint, cele mai multe dintre ele în țări precum India, Columbia, Nigeria , Brazilia, Ecuador, Peru și Filipine. Majoritatea litigiilor au degenerat în conflicte armate.

Companiile, ale căror mine au atras cele mai numeroase și grave acuzații de încălcare a drepturilor omului și au determinat izbucnirea unor conflicte, sunt unele dintre cele mai mari din lume, fiind listate, în mare parte, la bursa londoneză (AngloGold Ashanti, Rio Tinto, Barrick Gold, BHP Billiton, Glencore și Newmont Mining).

"În cursa acaparării pământului și a apei, drepturile comunităților agricole și a celor indigene sunt ignorate tot mai des. Foamea față de aceste minerale devine o amenințare crescută la adresa necesităților vieții.", a mai spus Philippe Sibaud, expert Gaia Foundation.

Pentru a putea asigura securitatea companiilor miniere care activează în aceste zone, guvernele naționale au fost nevoite să apeleze la forțele militare, iscând un adevărat război civil îndreptat împotriva comunităților locale.

O mare parte din Filipine s-a militarizat doar pentru a apăra aceste companii,

susține Stella Matutina, o misionară benedictină din provincia Mindanao, însărcinată de guvernul național să militeze împotriva companiilor miniere. În ultimul an aceasta a fost acuzată de repetate rânduri de răpire, trafic de ființe umane și a fost reținută ilegal deoarece s-a opus companiilor miniere canadiene, australiene și britanice care strămutaseră forțat comunitățile din regiune.

Dacă la începutul lui 1997 mineritul în Filipine era de numai 17 operațiuni, în prezent acesta a ajuns să numere peste 50 de mine mari.

Am descoperit că mineritul ne divide poporul, îl ucide și nu ne ajută. Ne distrugere valorile. Mineritul și militarizarea sunt sinonime. În cazul marilor exploatări miniere, avem de-a face și cu o militarizare, deoarece guvernul trebuie să se asigure că străinii pot investi în țara noastră. Oamenii opun însă rezistență și se înarmează împotriva acestor companii miniere. Ne ucidem reciproc din cauza mineritului,

 a mai declarat Stella Matutina.

După enciclica papală din luna iulie 2015, cu privire la schimbările climaterice și ecologia umană, Vaticanul și-a intensificat discursul referitor la industria minieră, din partea căreia așteaptă o schimbare radicală. Suveranul pontif a îndemnat la o mobilizare generală globală, pentru a putea lupta împotriva violenței, amenințărilor, corupției, sclaviei și traficului de ființe umane și pentru garantarea drepturilor omului, condițiilor de muncă decente și conservării mediului.

Au existat încălcări grave ale drepturilor omului: distrugerea și contaminarea mediului, impactul asupra sănătății umane, diviziunea comunităților, acapararea unor teritorii, boli, pierderea culturii, prostituție, alcoolism și dependența de droguri, pierderea propriei economii, precum și legăturile cu crima organizată sunt generate de industria minieră.

susțin grupurile de experți întruniți la Vatican.

În enciclica sa, papa susține că: 

Este inacceptabil, din punct de vedere moral, periculos din punct de vedere politic, nesustenabil din punct de vedere ecologic și nejustificat din punct de vedere economic ca țările în curs de dezvoltare să continue alimentarea țărilor dezvoltate și bogate.

Conflicte asemănătoare au fost semnalate și în America Latină, unde multe țări au deschis mine noi. Guatemala a acordat, de exemplu, mai mult de 350 de licențe noi, începând cu anul 2007. În cea mai mare parte a lor, companiile miniere sunt canadiene. Alte 600 de companii sunt luate în considerare, în prezent, de către Ministerul Energiei și Minelor, pentru acreditare.

Opoziții au stârnit și noile mine din Honduras, Peru și Chile. Mii de trupe au trebuit să fie mobilizate iar numeroși activiști anti-minerit au fost împușcați ca urmare a conflictelor izbucnite la mina de exploatare de argint din Guatemala, la sfârșitul anului trecut. Societățile miniere canadiene au înregistrat cele mai grave acuzații de încălcare a drepturilor omului, potrivit unui raport prezentat Comisiei Inter-Americane pentru Drepturile Omului în 2013.

Pierre Gratton, directorul Asociației Miniere din Canada, a declarat:

Noi nu neagăm faptul că peste tot există un conflict, însă suntem lideri în stabilirea standardelor și facem o treabă mai bună decât oricine altcineva. Există un nivel mult mai ridicat de conștientizare și sensibilizare în prezent, care în trecut ar fi fost trecute cu vederea. Industria este mai activă în Asia, Africa și America și afectează țările care au o guvernare mai slabă. Aceste [mine] reprezintă investiții de miliarde de dolari. Banii curg în capitale iar comunitățile [afectate] se întreagă astfel care mai este rolul lor.

Peste 100.000 de mine de aur mai mici, care folosesc încă metode rudimentare de extragere auriferă, din dealuri și râuri, sunt încă active în Peru. De multe ori, acestea intră în concurență cu minele mai mari care angajează mult mai puțini oameni.Activiștii anti-minerit susțin crearea unui tratat al Națiunilor Unite și înființarea unui tribunal internațional care să permită soluționarea conflictelor și să limiteze impactul distructiv produs de mineritul internațional.  

"Aceasta va permite comunităților să dea în judecată societățile miniere și să le tragă la răspundere pentru încălcările drepturilor și crimele comise", a declarat Clemente Bautista, de la Kalikasan People’s Network for the Environment. 

Surse: How developing countries are paying a high price for the global mineral boom (EurActiv.com), Conflict minerals: Will Europe be on the right side of history? (EurActiv.com), ejatlas.org, youtube.com. 

Acest proiect face parte din planul național de lucru al României pentru Anul European pentru Dezvoltare 2015 (AED2015) și este finanțat de Comisia Europeană și de Ministerul Afacerilor Externe al României. Organizația EurActiv România este singura responsabilă de conținutul acestui material și în niciun context acesta nu poate fi privit ca o reflexie a poziției Uniunii Europene.