„După 35 de zile albina moare. Atât are ea ciclul de viață peste vară. Albina e ca un motor. Ele merg pe perioada de vară când lucrează turate la maxim și pur și simplu li se distrug corpurile.” - povestește, cu voce molcomă, Sorin Târnovean, apicultor în Țaga, județul Cluj.

Însă albina care iernează trăiește șase luni, trebuie să treacă iarna, le deapănă apicultorul povestea. Ea tot acumulează, consumând miere, tot acumulează în organism substanțele toxice și până la urmă nu mai reușește să trăiască cât ar trebui ca să crească o nouă generație de albine, care să o înlocuiască.

Așa ajunge să fie azi povestea micilor vietăți despre care ne dăm seama că știm prea puțin, știm doar că ele culeg polen din flori și îl transformă în miere.

Efectul neonicotinoidelor: albinele nu mai știu să se întoarcă de la flori

Ministerul Agriculturii cere an de an derogări de la legile Uniunii Europene și pune în pericol siguranța polenizatorilor și cetățenilor printr-o nouă aprobare a pesticidelor neonicotinoide, în timp ce apicultorii din România se confruntă cu numeroase probleme legate de falsificare, prețul scăzut al mierii și importurile masive din China.

„Substanțele din categoria neonicotinoidelor au fost interzise în 2018, pentru că la nivel european a fost conștientizat pericolul pe care folosirea unor astfel de substanțe îl are asupra polenizatorilor și de fapt, impactul dispariției polenizatorilor din ce ceea ce înseamnă sistemul nostru de producere a hranei”. - declară dr Orieta Hulea, director general WWF România, pentru EURACTIV.ro.

Trei organizații au lansat o petiție, To BEE or NOT to BEE, prin care cer, de urgență, autorităților (în particular Ministerului Mediului și Ministerului Agriculturii) consultări pentru realizarea unui plan național de acțiune pentru conservarea polenizatorilor, adoptarea și implementarea acestuia. Inițiatorii petiției, WWF România, Eco Ruralis și Romapis, spun că este necesar ca planul să fie realizat participativ, imparțial și să aibă o bază științifică solidă.

• Urmărește în luna octombrie partea a II-a a reportajului despre viața polenizatoarelor.

Mierea falsă  

„[În România] importăm miere din China cu TIR-urile, mai spune Târnovean. Am prieteni cu 15 tone de miere, care nu e vândută de doi ani. Nu vor să o dea cu 20 de lei, după ce au investit o grămadă”, mai spune apicultorul. „Noi suntem un hub aicea pentru mierea chinezească și de aici cred că intră marea majoritate în Europa”, adaugă apicultorul.

„Falsificarea mierii a ajuns la niște cote nemaiîntâlnite (...) există metode atât de de elaborate de falsificare a mierii, încât se poate amesteca jumătate miere falsă cu jumătate miere autentică, foarte greu detectabilă prin analize de laborator”, avertizează Constantin Dobrescu, vicepreședinte Romapis.

Importurile ieftine din China

„Ne afectează foarte mult, pentru că noi suntem în situația în care trebuie să concurăm cu niște produse pe care nici nu știm în ce categorie să le încadrăm. Ori noi fiind în Uniunea Europeană, noi trebuie să respectăm anumite condiții și cerințe", spune Cătălin Balaban, apicultor din Jurilovca.

Soții Balaban au căutat să își eticheteze produsele, pentru a fi clară proveniența, să facă marketing. Chiar și așa, apicultura rămâne o afacere de subzistență în fața importurilor masive, a chimizării excesive și a lipsei de educație în domeniu a consumatorului român.

„Eu am început cu 60 de stupi, am ajuns undeva la 160, dar este foarte greu de unul singur; este și soția care mă ajută, dar acum, că avem și copiii, este mai greu să reușim să ne împărțim între stupine și familie. Am zis că, totuși, este o oportunitate de a dezvolta o mică afacere. Am făcut o etichetă, i-am dat cumva un nume și am început să valorific la prieteni, cunoștințe, rude", adaugă Balaban.

Gentilia Balaban, apicultor alături de soțul ei în Jurilovca, consideră că fiecare consumator ar trebui să își pună problema, când alege în fața rafturilor, de ce ajung produsele, de la distanțe atât de mari, pe rafturile de la noi, la prețuri mici.