Sorin Târnovean, apicultor Țaga: După 35 de zile albina moare. Atâta are ea ciclul de viață, după vară. Albina e ca un motor. Ele merg pe perioada de vară, când lucrează turate la maxim și pur și simplu li se distrug corpurile. Trebuie să te ocupi de ele. Dacă nu le îngrijești noi nu prea e șanse să supraviețuiască. Trebuie să le ții bine sub observație, cu referitor la bord, și la hrană, și nu au condițiile ideale. În ziua de astăzi e prea chimizat totul. 

Oriunde se stropește: toată lumea stropește un pom, toată lumea stropește un zarzavat. Nici nu se folosesc substanțe chimice mai blânde un pic cu albina, că toată lumea dă cu ce e mai bun, să moară tot.

Apoi nu contează că e albină, că îi o gâză dăunătoare.

Dr Orieta Hulea, WWF România:  Substanțele acestea din categoria neonicotinoidelor au fost interzise în 2018. De ce? Pentru că la nivel european s-a conștientizat pericolul pe care folosirea unor astfel de substanțe îl are asupra polenizatorilor și, de fapt, impactul dispariției polenizatorilor din ceea ce înseamnă sistemul nostru de producere a hranei.

Sorin Târnovean: Se vede diferența între zone față de copaci, cât fructe sunt pe ei. Uite, am acolo un cireș, ăla e plin, undeva la vreo 4 kilometri nu sunt stupi în zona aia și tot așa au fost de înfloriți și cireșii aceia, însă e câte o cireașă, ici-colea. Deci o fost ceva insecte care au polenizat florile, dar dacă nu-s albinele nu-i așa eficient.

Chimicalele astea sunt periculoase, că nu le afectează imediat, le afectează cel mai tare pe perioada de iernare. [Chimicalele] se acumulează peste vară. Nu-ți dai seama și nu simt nici ele, că la 35 de zile albină moare - atâta are ea ciclul de viață pe vară.

Însă aceea care iernează trăiește 6 luni, trebuie să treacă iarna. 

Consumând miere, ea tot acumulează în organism substanțele toxice și până la urmă nu mai reușește să trăiască cât ar trebui ca să crească o nouă generație de albine, care să o înlocuiască.

Dr Orieta Hulea, WWF România: Am lansat de curând o campanie care se numește To BEE or not to BEE, împreună cu partenerii de la Eco Ruralis și Romapis, pentru că dorim să atragem atenția asupra importanței polenizatorilor în România. Este vorba, de fapt, de una dintre cauzele principale care duc la declinul polenizatorilor, și anume utilizarea neonicotinoidelor.

Din 2018, în Europa, trei dintre aceste substanțe sunt interzise, nu însă și în România, care apelează la mecanismul de derogare anual, atunci când sunt presiuni pentru utilizarea acestor substanțe.

Constantin Dobrescu, vicepreședinte Romapis: Cele mai perfide pesticide

Sunt cele mai perfide pesticide pentru că nu provoacă toxicitate acută. De de obicei nu găsești albine moarte în fața stupului, otrăvite, dar provoacă fenomene sub-letale care sunt mult mai grave, fiind vorba de substanțe neurotoxice.

se duc până la flori și nu știu să se mai întoarcă.

Cătălin Balaban, apicultor în Jurilovca:  Asocierea este o mare problemă în rândul apicultorilor. Și atunci este foarte greu să ai o voce unitară. Nici statul nu te ajută. Apicultura nu primește subvenție cum primesc cei din vegetal, pe suprafața de hectar, sau cei din animal, pe cap de animal. Într-adevăr, poate noi nu aducem o valoare atât de mare, cum aduc marii fermieri sau cei din din vegetal, dar eu, totuși, cred că și mierea are aportul ei în bugetul României.

Constantin Dobrescu, Romapis

În SUA apicultorii primesc plăți pentru polenizarea realizată de albine

Prețul mierii este principala problemă care descurajează apicultorii la ora actuală. Repet, e o situație mondială, dar în România parcă este ridicată la puterea a 2 -a și datorită unei conjuncturi comerciale, poate chiar și politice.

În general, apicultorii nu pot fi foarte bogați pentru că ei depind, în Europa, depind de producția de miere.

În Statele Unite e altceva, pentru că ei depind de plata care se face pentru polenizare. Și câștigă foarte mulți bani din asta.

Cătălin Balaban, apicultor:  În momentul în care te duci la un producător local, cumva susții și mica lui afacere, pentru că vorbim de mici afaceri, nu de afaceri în cantități industriale, dar și de faptul că ai garanția unui produs curat.

Eu și soția mea am avut norocul de a ne face puțin cunoscuți, pentru că, practic, toate câștigurile pe care le-am le-am avut prin comercializarea produsului nostru le-am investit în imagine ca să poți, să reușești, să ai o imagine.

Să poți să-i dai un nume produsului tău, să ajungi pe piață și să îl valorifici este foarte greu, pentru că nu toți apicultorii au noțiuni elementare despre marketing, despre promovare.

SorinTârnovan:  

Să vinzi o tonă de miere ca să își recuperezi banii investiți numai pe ramele care le-ai pus în stupi, într-un an, n-ai cum să trăiești.

Cătălin Balaban: Practic, este o afacere de subzistență, nu de a oferi un câștig corect. Au fost momente când am vrut să renunțăm definitiv. Sincer, nu există un viitor foarte, foarte clar, dar noi tot sperăm să fie bine.