Alex Tudose (dreapta):  Salutare, sunt Alex Tudose, am 34 de ani. Pe la 23 de ani am descoperit natura. Am descoperit ce înseamnă să trăiești la țară. 

Am încercat să fiu fermier de capul meu în România, să vând legume. A ieșit într-o oarecare măsură. Am intrat în Institutul de permacultură și lucrurile au evoluat. L-am întâlnit pe Ionuț [Bădică], cu care am reușit să mutăm munți și să deschidem o fermă.

Ionuț Bădică (stânga): „Agricultura are un impact foarte mare asupra mediului și asupra societății”, și „există o latură ascunsă a agriculturii care nu se vede în roșia pe care omul și-o pune pe farfurie, dar povestea fiecărei legume vine la pachet cu alte povești, cum ar fi povestea fermierului care nu are asigurare de sănătate sau care nu-și poate plăti ratele la bancă”, adaugă el.

Alex Tudose: Pentru mine, agricultura e un mod de a fi liber, și mai ales agricultura regenerativă, și stilul ăsta de antreprenoriat etic. E vorba de a fi stăpân pe timpul tău, de a face lucruri care sunt în acord cu niște principii, fără să trebuiască să lași capul jos, să fii stăpân pe propria ta viață.

*** „Agricultura e pentru mine stilul de viață corect”

În urmă cu câțiva ani, doi tineri fermieri s-au stabilit în Vlădeni, județul Dâmbovița, unde au inițiat proiectul „Sol și Suflet”, un proiect inovativ de agricultură regenerativ-organică, dezvoltat de Institutul de Cercetare în Permacultură din România. 

Alex Tudose (34 de ani) a început să practice agricultura regenerativ-organică în urmă cu 3 ani, împreună cu partenerul său de proiect, Ionuț Bădică (39 de ani). Cei doi reprezintă o nouă generație de fermieri care, deși sunt încă la început de drum, au ambiții mari, iar pe termen lung își propun dezvoltarea unei rețele de ferme care să aibă în comun un model etic de producere și desfacere a hranei cu un impact pozitiv asupra mediului și societății.

„Momentan suntem niște pionieri, dar pariul pe care l-am făcut este pe termen lung”, spune Alex Tudose, iar „modelul nostru de agricultură este un model deștept care ține cont de toate soluțiile tehnologice de pe piață și le integrează”.

„Pariul pentru noi e o rețea de ferme”

Cei doi agricultori afirmă că, în momentul de față, ferma are „un randament de aproape 100%” și produce o mare diversitate de legume pe o suprafață de 6 hectare. În cadrul fermei lucrează un număr flexibil de sezonieri și de voluntari și există un modul educațional pentru cei care vor să învețe cum se face agricultura regenerativă. Fiecare centimetru de sol are un management conform planului de cultură, nimic nu e lăsat la voia întâmplării și totul e bazat pe proceduri.

„Noi concurăm cu un sistem convențional de producție a hranei care are foarte multe [avantaje], eu le spun 'butoane', cum ar fi erbicidul chimic și pesticidul chimic, printre altele, care pot reduce costurile de producție cu 30-40%, spune Alex. ”Prețurile cresc în contextele Covid, război etc., iar oamenii nu vor să plătească mai mult pentru produsele din agricultura regenerativă, care nu are soluții ieftine de moment. Provocarea noastră este să punem la punct un model prin care să scădem prețul produsului, să fim accesibili pentru o piață cu putere foarte scăzută de cumpărare cum este Europa de est și într-un context de criză, iar noi să putem face un profit care să ne lase să plutim într-o zonă de confort”, mai spune fermierul.

Nu există linii de finanțare specifice

„Nu există linii de finanțare specifice pentru noi, micii fermieri, care cultivăm o varietate mare de legume”, declară Ionuț. „Subvențiile se dau pe hectarul de roșii, dar eu poate că nu am un hectar de roșii și practic ies din schemă. Eu am 500 de linii de culturi anul acesta de completat, nu am doar trei linii de culturi cum au alții. Noi producem într-un sezon cam toate sortimentele de legume pe care un magazin legumicol le poate vinde”.

„Fondurile europene nu sunt flexibile”, remarcă Ionuț Bădică, care, pe de o parte înțelege nevoia de control a modului în care sunt cheltuiți banii de către beneficiar, însă „dacă pe parcurs intervine ceva, trebuie să te adaptezi din mers, iar dacă cineva vine și îți cere socoteală pentru faptul că ai modificat, atunci trebuie să răspunzi la toate întrebările birocratice, iar un astfel de audit te poate face să pierzi un întreg sezon agricol”.

Din punctul de vedere al celor doi fermieri banii ar trebui să meargă către investiții, nu la subvenții pentru unitatea de teren. Și dacă se impun reguli noi, ar fi bine să se ofere și ceva în schimb, fermierii ar trebui să primească subvenții mai mari pentru puțuri, pentru foraje, pentru irigații, pentru tehnologie. Din acest motiv fermierii sunt acum revoltați și reacționează la modul în care guvernanții abordează problema.

„Prima senzație e că noi, ca fermieri, nu suntem văzuți la nivel european, iar regulile sunt făcute de cei care nu sunt fermieri și de aici și conflictul între cei care iau deciziile și cei care ar trebui să le aplice. Se vorbește despre susținerea micului fermier, dar dacă te uiți în politici, de fapt, banii nu se duc către micii fermieri. Noi nu suntem informați despre următoarele decizii sau sunt informate doar marile sindicate agricole din Europa care sunt alcătuite din politicieni, mai ales în Europa de est unde politicienii sunt și agricultori sau susțin interesele economice ale marilor deținători de teren”, explică Alex Tudose.

Inovarea nu este o prioritate pentru guvern 

Suprafața agricolă cultivată ecologic din România este printre cele mai mici din Europa și aproape de trei ori mai mică decât media europeană, conform datelor Eurostat. Cu toate că un raport recent publicat pe site-ul MADR indică o creștere a suprafeței totale în ultimii zece ani, de la 182.706 ha (2010) la 578.718 ha (2021), doar 3% din suprafața agricolă a României este cultivată în sistem ecologic, în timp ce Comisia Europeană a stabilit un obiectiv ca cel puțin 25% din terenurile agricole ale UE să fie cultivate în mod ecologic până în 2030. 

„Din perspectiva guvernelor, cel puțin în România, se gândește la o altă scară, lumea se uită la agricultura mare, la mii de hectare, de exemplu se vorbește de producția de soia din România, de producția de soia din Europa de est, nu se uită la noi, care producem hrană pentru aproximativ doua sute cincizeci de familii și vindem legume undeva la 150 de mii de euro pe an”, spune Ionuț.

”Pentru guvern inovarea nu este pe lista priorităților”, adaugă Alex, iar „noi nici măcar nu avem o etichetă, în România există agricultura ecologică, care este un termen destul de învechit. Noi ne-am însușit eticheta de producători de hrană regenerativ-organică”. 

Cei doi tineri fermieri recunosc că pentru a reuși să dezvolte și să perfecționeze modelul lor de agricultură regenerativ-organică trebuie să investească timp și mulți bani în cercetare și în infrastructură, dar „în momentul de față subvențiile se duc către agricultura mare, grâu, porumb, floarea soarelui, soia”, observă Ionuț, iar „agricultura regenerativ-organică este foarte greu de definit și fermierii sunt pe cont propriu. Poate în doi-trei ani o să fie mai multe ferme, mai mulți fermieri și atunci o să putem să ne coalizăm și să avem o voce puternică”.

„E un pariu pe care ni l-am asumat”, subliniază Alex, „cu toate riscurile pe care le implică, inclusiv viața noastră personală atârnă de succesul acestei ferme, dar noi suntem doar jumătate din soluție, cealaltă jumătate vine de la consumator”. 

Proiectul a beneficiat și de sprijinul companiei Kaufland. Transcrierea înregistrărilor audio s-a realizat cu suportul tehnic Transcriptions Zevo-Tech